LA MULTI ANI DRAGI EDUCATORI!

EXECLENTA SA DASCALUL...
”Excelenta Sa nu are cont în banca. Nu
are vila cu douazeci de camere. Nu
are afaceri prospere prin tara. Excelenta
Sa are un suflet cât galaxia. Are riduri si
fire albe de la generatiile care sunt si de
la cele care au fost.

Excelenta Sa îsi mobileaza viata cu
extemporale, teze, concursuri. Rareori segândeste la ultimul stigat al modei...
Desele-i preocupari sunt legate de
programe, perfectionari, examene. De
cele mai multe ori slefuieste
nestematele altora. Pentru ele vinde pe
bani marunti secundele fiilor lui.

 

Excelenta Sa trudeste viata-ntreaga la
secera ascutita a lunii, semanând pulberi
de aur peste semintele ce stau sa-ncolteasca.

Uneori, ochelarii i se acopera
de roua amara, daca un fost elev, ajuns
senator, îl uita în anticamera ca pe un
obiect decorativ. Alteori zîmbet de rodie
îi inunda obrajii, când un necunoscut, pe
strada, îsi scoate palaria în fata lui:
„Buna ziua, Domnule profesor, eu sînt...”

Excelenta Sa nu-si numara anii dupa
buletin, ci dupa vârsta – mereu aceeasi,
care înfloreste în banca. Constata cu
surprindere – într-o zi ca trebuie sa iasa
la pensie si nu întelege de ce inima lui, cu doua preinfarcte, bate ca la optsprezece ani.

Excelenta Sa, ca un pui de caprioara înbataia pustii, nu stie ca se aseamana cu sfintii.
Ei au daruit. El se daruieste.
Cel de Sus i-a harazit loc înalt în izvorul
Luminii, loc plin de verdeata, din care
Maria Sa, Dascalul, sa poata priveghea si
de dincolo pruncii sufletului sau.”